Ce este timpul? Să lăsăm speculaţiile filozofice şi să spunem: Istorie. Adică ceea ce rămâne din/de la noi pentru cei care vin, pentru ceea ce vine. Adică aducere-aminte. Luni, 27 februarie 2005 – luni, 27 februarie 2012: şapte ani de aducere-aminte pentru Marius Truţă: tânărul frumos cu păr des perie de abanos, cu minte scăpărătoare-n lung şi-n latul concretului său imediat şi-al nostru, prietenii săi, în infinitul transcendentului din care se întorcea cu versuri voit docte dar involuntar calde pentru că inima, inima sa era caldă, adică largă şi generoasă. Au trecut şapte ani fără el, prietenul nostru plecat tââânăr-tânăr dintre noi, însă au fost vremuri frumoase şi cu asta trebuie noi să rămânem. Cu râsul său larg şi cald precum inima-i. Cu dăruirea-i de sine manifestă oriunde, oricând, pentru oricine s-ar fi aflat în nevoie. Cu versurile sale de poet neconvenţional şi suferind în teama că n-ar putea fi poet. Şi cu toate ale sale care nu s-au pierdut, ci le-am pierdut noi pe când ele erau. Să le dăm acum şi-n şirul zilelor noastre ce vin gazdă bună în gând. Să nu-l uităm!
Comentarii
Trimiteți un comentariu