Recunoaşterea apartenenţei etnice va rămâne o problemă deschisă încă mult timp de acum încolo pentru romi. Cauzele pentru care ei refuză să-şi recunoască oficial obârşia etnică sunt multe şi, unele dintre ele, dintre cele mai delicate. De pildă, trauma generată de deportările romilor în afara graniţelor ţării în perioada 1942 – 1944 continuă să aibă efecte şi azi.
În acest context, recensământul populaţiei şi locuinţelor aflat în pregătire şi care va fi organizat în cea de-a doua parte a lunii octombrie ar putea avea, la nivelul judeţului Olt, rezultatele celui din 2002, când din cele câteva zeci de mii de cetăţeni de etnie romă, cât se estimează că ar exista în judeţ, doar circa 2.000 au găsit de cuviinţă să-şi declare originea etnică. Potrivit Cristinei Mihai, reprezentanta romilor la nivelul Prefecturii Olt, printre cauzele acestui refuz generalizat s-ar număra necunoaşterea raţiunii pentru care se organizează un referendum, teama unora că-şi vor pierde unele drepturi, cum ar fi ajutorul social, prin obligativitatea de a-şi declara nu doar datele personale, ci şi toate bunurile deţinute, dar şi teama purtată din generaţie în generaţie de o eventuală deportare, similară celei din anii 1942 – 1944. „Chiar aşa, nu este o glumă. Există încă oameni care au trăit drama din perioada 1942 – 1944 şi care au rămaşi marcaţi pentru toată viaţa. Nu vorbim de ceva simplu; deportarea în Transnistria a însemnat frig, foame, boli şi mii şi mii de morţi. Toate acestea te marchează. Ei bine, cei care au supravieţuit şi-au sfătuit copiii şi nepoţii să se ferească cumva de un eventual supliciu ca cel petrecut la ordinul lui Antonescu. Şi efectele sfaturilor lor se simt şi astăzi. Nu este o cauză generală a refuzului cetăţenilor romi de a-şi declara etnia, dar este una dintre cauze. Apoi, tot o cauză este şi frica unora că-şi vor pierde nişte drepturi, deşi prin declararea etniei de regulă se câştigă unele drepturi. Mai este şi ruşinea de a se declara ceea ce sunt: membri ai etniei romilor, pentru că această etnie este percepută ca fiind plină de infractori, de răufăcători, deşi sunt romi printre romi, precum sunt români printre români“, declară Cristina Mihai. Ea susţine că succesul unui recensământ depinde în mare măsură de calităţile recenzorilor care, în cazul romilor, ar trebui să aibă o anume înţelegere, să aibă o abordare mai delicată.
Pierderi
Deşi mulţi dintre romi cred că refuzul de a-şi declara apartenenţa le asigură o oarecare protecţie în relaţiile cu autorităţile sau pur şi simplu cu oamenii, ei pierd totuşi mai multe drepturi. Printre dezavantaje se numără neputinţa elevilor romi de a se înscrie la liceu sau la facultate pe locurile special destinate lor, dar şi imposibilitatea de a beneficia de proiectele pe care le derulează Agenţia Naţională pentru Romi şi organizaţiile reprezentative ale acestei etnii. „Ca un elev să intre la liceu pe un post destinat copiilor de romi trebuie să aibă, pe lângă dosarul de înscriere obişnuit, şi o adeverinţă eliberată de una dintre organizaţiile reprezentative ale romilor. Or, ca să primeşti o asemenea adeverinţă trebuie să îţi fi declarat oficial apartenenţa etnică. Sunt, apoi, atâtea proiecte derulate de Agenţia Naţională pentru Romi şi de organizaţii mari de care beneficiază romii cu acte în regulă, cum se zice. Ce se mai pierde? Posibilitatea ocupării unor posturi publice destinate romilor, cum ar fi cel de reprezentant al romilor în cadrul unor primării, cel de mediator sanitar, şcolar sau cel de profesor de limba romani – ca să dau numai câteva exemple“, afirmă Cristina Mihai.
Soluţii
Reprezentanta romilor din cadrul Prefecturii Olt susţine că una dintre soluţiile care ar putea să rezolve problema ar fi o disponibilitate mai mare din partea recenzorilor în a dialoga cu familiile de romi în cadrul recensământului de anul acesta. „Este în puterea lor de a aborda relaţia cu romii în cadrul recensământului din luna octombrie într-un mod în care să-i facă pe cetăţenii romi să fie deschişi acestui exerciţiu. Ar fi de preferat ca din comisiile de recenzori să facă parte şi câte un rom; legea nu impune acest lucru ca o obligaţie, dar îl recomandă. Eu fac apel la toţi cetăţenii de etnie romă să înţeleagă faptul că nu pierd nimic prin declararea apartenenţei etnice, ci, din contra, au de câştigat. Apoi, este bine ca etnia să aibă o structură clară, bine definită în timp şi spaţiu, pentru că astfel putem să eficientizăm strategiile, politicile privind îmbunătăţirea situaţiei romilor. Mai este şi o problemă morală, de orgoliu etnic pe care fiecare rom ar trebui să-l aibă“, a mai spus Cristina Mihai.
Viitorul recensământ al populaţiei şi locuinţelor va fi organizat în perioada 20 – 31 octombrie 2011. Printre scopurile acestuia se numără descrierea, în viitor, a tendinţelor principale ale evoluţiei familiilor şi gospodăriilor, din care să se poată desprindă prin studiu aspecte privind fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, gospodăriilor de persoane singure sau a familiilor monoparentale, evaluarea numărului şi structurii generaţiilor care convieţuiesc în cadrul familiei, structura familiilor după numărul de copii şi cel al copiilor întreţinuţi, componenţa familiilor după relaţiile de rudenie sau parentale, statutul femeilor în cadrul familiei şi fenomenul migraţiei, în special al migraţiei temporare la muncă în străinătate.
Deşi mulţi dintre romi cred că refuzul de a-şi declara apartenenţa le asigură o oarecare protecţie în relaţiile cu autorităţile sau pur şi simplu cu oamenii, ei pierd totuşi mai multe drepturi. Printre dezavantaje se numără neputinţa elevilor romi de a se înscrie la liceu sau la facultate pe locurile special destinate lor, dar şi imposibilitatea de a beneficia de proiectele pe care le derulează Agenţia Naţională pentru Romi şi organizaţiile reprezentative ale acestei etnii. „Ca un elev să intre la liceu pe un post destinat copiilor de romi trebuie să aibă, pe lângă dosarul de înscriere obişnuit, şi o adeverinţă eliberată de una dintre organizaţiile reprezentative ale romilor. Or, ca să primeşti o asemenea adeverinţă trebuie să îţi fi declarat oficial apartenenţa etnică. Sunt, apoi, atâtea proiecte derulate de Agenţia Naţională pentru Romi şi de organizaţii mari de care beneficiază romii cu acte în regulă, cum se zice. Ce se mai pierde? Posibilitatea ocupării unor posturi publice destinate romilor, cum ar fi cel de reprezentant al romilor în cadrul unor primării, cel de mediator sanitar, şcolar sau cel de profesor de limba romani – ca să dau numai câteva exemple“, afirmă Cristina Mihai.
Soluţii
Reprezentanta romilor din cadrul Prefecturii Olt susţine că una dintre soluţiile care ar putea să rezolve problema ar fi o disponibilitate mai mare din partea recenzorilor în a dialoga cu familiile de romi în cadrul recensământului de anul acesta. „Este în puterea lor de a aborda relaţia cu romii în cadrul recensământului din luna octombrie într-un mod în care să-i facă pe cetăţenii romi să fie deschişi acestui exerciţiu. Ar fi de preferat ca din comisiile de recenzori să facă parte şi câte un rom; legea nu impune acest lucru ca o obligaţie, dar îl recomandă. Eu fac apel la toţi cetăţenii de etnie romă să înţeleagă faptul că nu pierd nimic prin declararea apartenenţei etnice, ci, din contra, au de câştigat. Apoi, este bine ca etnia să aibă o structură clară, bine definită în timp şi spaţiu, pentru că astfel putem să eficientizăm strategiile, politicile privind îmbunătăţirea situaţiei romilor. Mai este şi o problemă morală, de orgoliu etnic pe care fiecare rom ar trebui să-l aibă“, a mai spus Cristina Mihai.
Viitorul recensământ al populaţiei şi locuinţelor va fi organizat în perioada 20 – 31 octombrie 2011. Printre scopurile acestuia se numără descrierea, în viitor, a tendinţelor principale ale evoluţiei familiilor şi gospodăriilor, din care să se poată desprindă prin studiu aspecte privind fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, gospodăriilor de persoane singure sau a familiilor monoparentale, evaluarea numărului şi structurii generaţiilor care convieţuiesc în cadrul familiei, structura familiilor după numărul de copii şi cel al copiilor întreţinuţi, componenţa familiilor după relaţiile de rudenie sau parentale, statutul femeilor în cadrul familiei şi fenomenul migraţiei, în special al migraţiei temporare la muncă în străinătate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu